jueves, 16 de febrero de 2012

Pofta mare

Trebuie sa ma laud. Nu ma pot abtine sa n u spun peste tot ca David a inceput sa pape.
¡Oleeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!
Dupa atatea incercari esuate si strategii schimbate, picaturi pentru pofta de mancare, analize pentru a verifica daca nu exista vreo cauza medicala pentru refuzul de a papa si pentru greutatea sa mica (10.800 la 2 ani si 9 luni), am inceput sa aud "Mami, tengo hambre!".
Copilul asta al meu din decembrie 2009 si pana in decembrie 2011 a luat in greutate numai 2 kg si a refuzat sa manance mai mult de cateva alimente, si alea in cantitati foarte mici. Spre disperarea mea, a bunicei, a prietenilor, a tutror celor care au stat prin preajma lui si am incercat in toate felurile sa il ispitim sa pape.
Cum s-a produs schimbarea? Hm... David stie cel mai bine. Eu doar sa rog sa o tinem tot asa.
Recunosc ca imi era groaza sa il schimb, pentru ca e inalt, insa era finut tare, i se cunoastea binisor oasele, coastele, genunchii.... Ma speriam cand incepea sa aiba nasucul infindat pentru ca doua zile in care refuza sa pape se cunoasteau foarte mult si apoi recupera foarte greu cele cateva grame pe care le pierdea in zilele de moleseala.
In prima saptamana din ianuarie am fost la un medic privat si dezbracat cantarea 10.800.
Azi dimineata nu am putut rezista. L-am trezit, l-am pupat mult si cum ii simt piciorusele molicele pentru ca incepe sa aiba un pic de carnita, l-am luat asa, alintandu-l, cu pijamele si multi pupici si i-am zis "Campion, azi urci pe cantar, sa vedem cat esti de mare". Hm.... 12.400 cu pijamalute si papucei de casa!
Puiul meu campion!