martes, 29 de noviembre de 2011

Casa lu´ mami, casa mea...

Timpul trece si schimbar in viata noastra nu inseteaza sa apara.
David este din ce in ce mai plin de energie, de iubire, de curiozitati.
Stiti bine ca am fost separati aproape 4 luni de zile. upa ce eu si tatal lui ne-am separat, nu am avut alta optiune decat sa il las la parintii mei in tara. Doamne cat a fost de greu! Si cat de schimbat este David!
Cand a plecat vorbea amestecat, romana si spaniola, pe unde voia si ce voia. Cand mi s-a intors imi spunea propozitii intregi, imi povestea orice, totul capatase o alta dimensiune!
Cu parintii mei a gasit o familie si multa iubire. S-au dedicat lui zi si noapte. Dar mereu intreba unde e mami, iar eu plangeam aici de dorul lui.
A trecut....
In prima noapte cand a venit aici am vrut sa-l iau sa doarma cu mine si mi-a spus:"Mami, eu dorm cu bunica". Copilasul meu adorat! Erau multe schimbari pentru el...
Apoi a cerut sa doarma cu mine. Si pe timpul zilei im cauta mereu bratele...
Acum stie ca bunica va trebui sa plece. Nu stim sigur cand, dar daca avem noroc mai sta cu noi o luna de zile. David nu va mai pleca de langa mine. Niciodata! (Sper asta din toata inima)Insa mama mea il intreaba: "David, mergem cu avionul la Vaslui, la Didi (bunicul) si la Iuli (sora mea)?".
Un copil de 2 ani si jumatate, copilul meu, raspunde lasandu-ne fara aer aproape:"Bunica, eu stau la mami acasa, la casa mea!".