lunes, 21 de marzo de 2011

Ce zi urata...!

Azi i-am facut lui David analize...
Saracutul de el, atat de speriat a fost!
Am incercat sa ii explic ca vom ridica bluzita ca atunci cand ne spalam pe manute, ca o sa il intepe un pic dar mami il va tine in brate, ca voi fi alaturi de el. S-a speriat. E un copil independent, iar faptul ca se afla in fata multor persoane straine si eu il tineam strans in brate, imobilizat nu i-a placut deloc. L-a intepat intai la manuta dreapta. Nu vreau sa imi imaginez ce era in sufletelul lui. Incerca sa se zbata si striga "Mami, no, no..." Imi era atat de mila de el. Nu puteam decat sa il tin in brate, sa il pup pe frunte, pe obrajiori si sa ii spun ca mami nu i-ar face niciodata ceva rau, ca vreau sa fie sanatos si sa stiu ca nu sunt probleme de sanatate.
Apoi a urmat si manuta stanga. Dragutul de el, mi se rupea inima! A fost atat de bun! Nu a incetat sa planga si sa ma strige, cerandu-mi parca sa il salvez. Dar nu am incetat sa ii vorbesc usor, calma, sa ii spun cat il iubesc si ca imediat terminam si mergem la plimbare, tinut numai in brate.
Saptamana viitoare mergem la pediatra sa vedem rezultatele.
Imi fac griji pentru ca nu ia in greutate si nici nu pare interesat sa manance multe lucruri. Alaptatul ne salveaza din toate, dar am momente in care simt ca are nevoie de mai mult.
Si ma intreb uneori daca nu fac rau ca il las sa puna manuta peste tot, sa se joace de cate ori vrea in nisip sau prin pietre, de unde poate lua tot felul de microbi sau paraziti, daca nu ar trebuie sa am alta atitudine in privinta alaptatului si sa insist mai mult cu mancarea...

Azi a fost o zi urata! Puiul meu a plans, a trait o experienta noua si deloc placuta, dar avem nevoie de un raspuns pentru a putea sta linistita apoi sau pentru a sti ce trebuie sa schimb.

No hay comentarios:

Publicar un comentario