martes, 22 de febrero de 2011

Carlos González- Femeia a fost inselata cu libertatea

Un interviu din care putem invata cate ceva:

Trebuie sa cautam un pediatru care sa aiba idei asemenatoare cu ale parintilor, sau orice pediatru este bun?
Orice pediatru este bun, problema este ca cerem pediatrului lucruri care nu tin de competenta lui. Pediatrul este o persoana care a studiat diagnosticul si tratamentul bolilor copiilor. Insa noi ne incapatanam sa il intrebam lucruri care nu au legatura cu sanatatea: daca trebuie sa luam sau nu copilul in brate, unde trebuie sa doarme, ce sa facem daca nu mananca.

Exista un exces de informatie despre cum sa fim parinti?
Excesul de informatie niciodata nu este rau, rea este dezinformarea sau informatia incorecta. De asta am scris cartea Saruta-ma mult, pentru ca citisem carti despre cresterea copiilor care nu imi placusera deloc si m-am gandit sa scriu contrariul pentru ca parintii sa poata alege. Imi era mila dar si ciuda cand vedeam atatia parinti care doreau sa isi alinte copilul insa nu indrazneau sa o faca pentru ca vreun expert a spus ca asta este rau. De-a lungul a mii de ani parintii si-au crescut copiii fara carti. Cred ca parintii au instincte bune, niciodata nu am auzit vreo mama care sa spuna „eu l-as lasa sa planga, dar cum se spune ca va suferi o trauma psihologica, fac un efort si il iau in brate, nu am incotro”. In schimb aud de multe ori contrariul: „Eu l-as lua in brate, dar cum spun ca il obisnuiesc rau, nu il iau”. Si putine mame imi spun: „Multumita cartilor dvs am invatat lucruri pe care nu le stiam”. Ceea ce aud adesea este „datorita cartilor dvs mi-am recastigat increderea in mine vazand ca ceea ce imi doream sa fac de fapt nu era rau, asa cum mi se spunea”. Cand un copil plange, e normal sa vrem sa il consolam, nu gandim ca trebuie sa il lasam sa planga; cei care fac asta, o fac impotriva vointei lor, doar pentru asa au fost indrumati. Eu nu spun ca trebuie bagat copilul in pat, ci ca nu e rau sa o facem.

Si cei care nu il baga in pat gresesc?
No, fiecare parinte trebuie sa aleaga ceea ce e mai potrivit pentru ei.

Credeti ca exista o confruntare de idei cu privire la cresterea copiilor?
Nu, fiecare familie trebuie sa caute si sa aleaga ceea ce i se potriveste cel mai bine si trebuie sa stie ca are libertate de alegere, ca nu exista numai o singura optiune. Daca iti lasi copilul in patut in camera lui si totul merge bine, grozav. Dar daca il lasi acolo si nu doarme, ci plange, si nu un pic ci jumatate de ora, atunci ceva nu este bine. Iar daca vrei sa il lasi sa planga si sa ii faci asta copilului tau, tu vei vedea daca asa poti dormi.

Cu privire la cosleeping, ce se intampla atunci cand copiii au varste apropiate sau nasterea este multipla?
Asezam intreaga familie in acelasi pat. Daca ai trei copiii dintr-o data si se trezesc dupa fiecare ora si jumatate, dar nu in acelasi timp, ci fiecare cand vrea, si cunoasti o metoda mai buna decat dormitul in acelasi pat, spune-mi-o.

Ce ingrijoreaza cel mai mult parintii?
Mancarea si somnul, dar nu stiu pana in ce punct nu e doar o tendinta la moda. Nu imi amintesc daca inainte de aparitia cartii lui Estivill vreo mama ma intreba cu privire la somnul copilului ei. Dupa ce se creeaza asteptari, se creeazi si probleme.

Ati dezbatut cu Estivill?
O data, la o emisiune radio, prin telefon. A fost un pic confuz pentru ca a spus ca principial era de acord cu mine. Si i-am spus: „Omule, nu spune asta, ca ascultatorii se vor ameti, nu avem nimic in comun. „

Ce inseamna pentru dvs sa fiti parinte?
Este cel mai important lucru pe care il poti face in viata, cel putin eu sunt sigur ca niciodata in viata mea nu voi face ceva mai important.

De ce este nevoie pentru a creste un copil?
Timp si dragoste. Orice animal isi creste puii si pana intr-un anumit punct depinde de instinct. Este imposibil cresterea copilului tau sa fie „pierdere de timp”. Un copil nu il iubesti pentru ca e copilul tau, ci pentru ca petreci mult timp alaturi de el si „te indragostesti” de el. Atunci stii ce trebuie sa faci, fara sa ai nevoie sa citesti vreo carte.

Dar multe mame nu au timp. E un mit „impacarea” laborala?
Solutii magice nu exista: nu poti fi in doua locuri in acelasi timp. Si pe bunicile noastre macar le lasau sa mearga la munca impreuna cu fiii lor, asa cum inca fac multe femei in lume, care isi cara pruncii in spate. In aceasta societate, chia daca sunt meserii care se pot face cu pruncii in brate, precum munca la ghiseu sau la Trezorerie, nu este permis; este vazut rau.

Este vina societatii?
Trebuie sa admitem si partea noastra de vina. Mama mea nu a lucrat iar tata castiga putin. Niciodata nu am avut masina sau ne-am dus in concediu, cel mult puteam lua autobuzul si merge la o plaja apropiata, dar eu stiam ca mama era mereu acasa sa ma ingrijeasca daca ma imbolnaveam. Trebuie sa stabilesti care sunt prioritatile tale in viata.

Nu cred ca inainte oamenii castigau mai mult, proportional vorbind.
Nu, cred ca oamenii castigau mai putin.

Atunci parintele care nu ramana acasa cu pruncii o face pentru ca nu vrea?
Sa ne gandim ca in acest moment ai 4 milioane de someri in Spania si aproape nimeni nu moare de foame. In timp ce platesti ipoteca cu doua salarii traiesti cu impresia ca nu poti trai altfel. Dar dintr-o data unul dintre cei doi ramane fara munca si isi dau seama ca totusi pot trai. Si multe familii in care chiar ambii parteneri au ramas fara munca isi continua viata.

E chestiune de a gasi trucul?
E chestiune de prioritati. E clar ca fara un apartament nu se poate trai, insa se poate trai fara o masina sau fara concediu. Ceea ce vreau sa le sugerez parintilor este ca daca solicita part-time sa nu priveasca decizia ca pe o reducere de venituri, ci ca pe o cheltuiala. Adica banii sunt pentru a cumpara lucruri - masina, concediu, 3 luni petrecute alaturi de copilul tau... Trebuie doar sa decida cum vor sa ii cheltuie.

Suntem parinti mai buni decat au fost parintii nostri?
Se spune adesea ca toti parintii sunt parinti buni, dar este o minciuna. Exista abuzuri... Se poate spune ca majoritatea imensa incearca sa fie parinti buni, dar nu toti reusesc. Eu am crescut intr-o epoca profund feminista: eram absolut convins ca barbatii sunt nsite bestii. M-a iluzionat mult cartea unei autoare nord-americane, Susan Allport, despre cresterea diferitor animale, pe care o compara cu oamenii. Si comenta ca este adevarat ca inainte exista alta diviziune a muncii intre barbati si femei, si ca barbatii nu tineau copiii in brate si nu le schimbau scutecele, insa asta nu insemna ca nu se ocupau de ei.

Libertatea femeii a fost o minciuna?
Cartile care vorbesc despre liberalizarea femeii au fost scrize de femei ziariste, femei scriitoare, avocate... femei care muncesc si se realizeaza. Nimeni nu se realizeaza spaland scarile, nici bagand sardine in conserve sau lucrand la supermarket. Povestea cu realizarea prin munca este scrisa de persoane care au un loc de munca foarte bun. Locul de munca nu este pentru a ne realiza, ci pentru a plati facturi, te realizezi prin alte lucruri. Inclusiv eu, care am un loc de munca bun, nu ma realizez nici ca pediatru, nici scriind carti, eu ma realizez ca tata si ca om. Am ajuns la idea absurda ca femeia care este casnica este „nerealizata”, in timp ce femeia care spala casa altcuiva este o femeie realizata. Dar spalatul este la fel! Am impresia ca femeia a fost inselata aici. Majoritatea celor care lucreaza vor sa nu mai lucreze; se poate vedea ce reactii au avut cand s-a anuntat ca se modifica varsta de pensionare!

Sunt persoane care sustin ca rutina este buna pentru copii. Ce parere aveti?
Imi imaginez ca ai de toate: copiii carora le este mai bine avand o anumita rutina si copiii carora nu. Ai mei mi-au dat impresia ca nu; nu parea sa conteze daca o zi nu faceau baie la o anumita ora, din contra, ii amuza sa faca lucruri diferite.

De ce exista atatea diferente cu privire la alimentatie?
Nu exista nici o baza stiintifica cu privire la un lucru sau altul, de asta fiecare isi inventeaza grila lui. Organismele importante dau recomandari generale, niciodata nimeni cu adevarat important nu va spune sa dai 50 de grame de carne sau fructe la ora 17.00.

Ce ati spune cuiva care tocmai a devenit mama/tata?
Felicitari, sa ia pruncul mult in brate si sa il sarute mult.

Articol tradus de aici

No hay comentarios:

Publicar un comentario