domingo, 29 de agosto de 2010

Maine scap si de licenta

Mai e un pic si inchei si povestea asta...
Este una lunguta. Sau cel putin s-a intins mai mult decat mi-as fi imaginat initial.
Dar e simplu de inteles. Cel putin situl evenimentelor este unul logic. Si sunt eu impacata cu situatia, cu toate ca sper sa nu se creeze un precedent din asta.
In 2007 am terminat Administratie Publica in Iasi. Si mi-am luat licenta in "Rolul institutiilor europene in guvernarea si administrarea Uniunii Europene" (cu 10 :) ), mandra fiind mai ales de tema aleasa.
La acea vreme a fost o mare usurare, pentru ca imediat dupa am plecat in Spania, unde am facut masterul pe Dreptul Uniunii Europene si planuiam ca in 2008 sa dau licenta si la cea de-a doua facultate, pe Relatii Internationale si Studii Europene. Numai ca finalul masterului mi-a adus un stagiu de practica intr-o importanta banca spaniola, Bankinter, si imediat si vestea ca voi fi mama.
Astfel ca planurile s-au schimbat. A trecut repede si anul ala...
2009 a fost un an trait intens. la inceput cu o burtica frumusica, iar apoi cu buburuzul adorat in brate. Nu era timp si disponibilitate pentru probleme politice. Asa ca am decis ca cealalta licenta mai poate astepta.
Si asa a venit 2010. Initial nu aveam nici o tragere de inima sa fac si acest pas. Dar anumite circumstante m-au determinat sa imi iau inima in dinti si sa ma pun pe treaba. Si asa au trecut lunile, iar maine dimineata urmeaza maea prezentare.
Lucrarea e frumoasa, pe "Implicatii ale Politicii Europene de Securitate si Aparare in planul relatiilor internationale". Nu la fel de bine lucrata ca prima, dar zic eu ca abordata un pic mai matur. Am si experienta masterului in spate. Dar mult mai putin timp petrecut studiind. Totul e in favoarea lui David acum. :)

Si da, astept sa scap maine, nu neaparat ca sa am diploma in mana, ci ca sa pot seara sa fiu relax, cu David la plimbare, prin ploaie, sau imitand tot ce vedem pe strada!

Va fi o realizare in plus pentru mine, dar mai ales o disponibilitate psihica si mai mare pentru a ma dedica si mai mult copilasului meu adorat!

martes, 17 de agosto de 2010

Micul meu campion

Ma uitam din maxi-taxi la toate mamicile de pe strada care isi tin micurii de manute sa ii ajute sa mearga. Si ma incearca un sentiment ciudat.
David m-a condus pe mine un pic altfel. Atat cu diversificarea, dar si cu mersul.
A inceput pe la 6 luni si jumatate sa se deplaseze in 4 labute. Si toata lumea atunci isi dadea cu parerea si facea prevuziuni cum ca se va ridica in picioare singur foarte curand. Si eu am crezut la fel initial! Insa imi spuneam mereu ca vreau sa ma bucur de fiecare etapa, sa ii savurez fiecare pas, asa ca nu ma gandeam atat de mult la viitor. Mai ales cand imi era atat de drag sa il vad cum se deplaseaza ca un crocodil mic!
Si au curs asa, pe langa noi, luni bune... Si genuncheii lui David s-au batucit. Au probat si cimentul, si gresia, si scarile blocului, si pamantul din curtea bunicilor, mochetele de la bloc, iarba de prin parcuri. Nimic nu i-a scapat... Si petele ramase bine intiparite pe pantalonasi sunt martore!
Auzeam mereu ca nu trebuie sa il las in iarba, ca il dor genunchii probabil, ca e rece pe jos, ca... aia... ca... aialalalta... Dar el era mereu atat de fericit ca se poate deplasa! Si inca ce viteza avea!
Eu recunosc ca aveam momente in care imi doream sa il vad ca isi face curaj sa faca 2-3 pasi, dar trecusem prin experienta diversificarii tarzii, asa ca...  rareori am tanjit sa il tin de manuta. Am incercat de cateva ori, dar David a refuzat categoric.
Da! Crocodilul meu adorat nu a vrut niciodata sa fie tinut de manuta si sa faca pasi. Ori facea singur sprijinit de canapea sau de vreo jucarie/scaun, ori pleca repejor in 4 labute...
Si acum, vazand mamici care tin neaparat sa le mearga repede pruncii (ai caror picioruse tremura cand sunt sprijiniti sa stea in picioare), ma uit la ele si abia ma abtin sa nu spun "Lasati copilul liber, nu isi roade genunchii, si se poate odihni cand simte nevoia!".
Imediat ma uit cu drag la pruncul meu, care acum doarme neintors, la aproape 2 luni de cand a inceput sa mearga, singur, liber, fara ajutor, fara stimulari, fara sa fie impins de la spate... Si e un copil plin de viata, care alearga, cu o energie debordanta!

Urca scarile intotdeauna singur...
Se catara pe garduri, pe mormane cu nisip, cade si se ridica, merge acolo unde crede ca poate gasi ceva interesant, revine zambitor si cu pasi hotarati, foarte sigur pe el.

Sunt mama lui si e normal sa mi-l laud, dar e mult mai sigur pe el si mai hotarat atunci cand paseste decat multi dintre copiii care au inceput sa mearga ajutati de la 10 luni.

E greu pentru noi, adultii, sa ne reeducam si sa avem incredere in copiii nostri, in ritmul impus de ei, dar daca stim sa ascultam de ei, le facem cel mai mare bine!

Multumesc David pentru inca o lectie minunata!

viernes, 13 de agosto de 2010

Prima maseluta

Gata, a iesit prima maseluta!
Dupa o pauza de aproape 2 luni, se inmultesc dintisorii!

Dimineata, cand se trezeste, David se intinde si asteapta sa fie mangaiat, masat, gadilat, pupacit, alintat... Si rade mult, cu pofta, Si se intoarce pe o parte. Apoi pe alta. Apoi sta cu fetisoara spre mine si intinde manutele ca sa imi arate ca mai vrea gadilat si pupat pe burtica. Si asta e ritualul din fiecare zi. Pe care eu sau buni trebuie sa il respectam cu sfintenie. Bine, uneori mai ratam momentul trezirii, insa David stie ca nu trebuie sa coboare din pat pana nu este alintat si de cele mai multe ori deschide ochisorii, se uite in jurul lui, si striga sau chiuie pana isi face aparitia careva. Si el asteapta cu manutele intinse si cu dintisorii la vedere... :)

Azi ne alintam ca de obicei. Si in timp ce el radea cu gura pana la urechi, am vazut coltisorul de la maseluta! Hei, crocodicul meu e baietel mare! Avem prima maseluta! In dreapta, sus...

In ultimele 2 zile ma cam musca de umeri, de brate, de nas... Probabil il durea, miticutul de el! Dar e un copil extraordinar! Daca nu ar fi ras dimineata cu atata pofta poate nici nu m-as fi gandit ca a aparut maseluta!

La mai multe, copil adorat!

jueves, 12 de agosto de 2010

Experiementez si mastita

Azi sunt la pamant. Psihic.  Dar si fizic.
Dupa aproape 16 luni de alaptat zi de zi, la cerere, cred ca m-am ales cu o mastita de toata frumusetea. Am mai avut 2 tentative la inceputuri, insa s-au rezumat la pete rosii pe sani si noduli de lapte, dar cu masaj cu apa calda si David care avea mereu pofta de laptic le-am rezolvat.
De data asta insa mare mai urat. Am simtit nodulii. Am vazut si petele rosii. Dar pe langa ele am si febra, frisoane, ameteli si o durere ingrozitoare de cap. Si teama sa merg la medic.
Mai incerc cu dusuri cu apa calda, David pus mereu la supt, paracetamol, ceva calciu si vitamine (simt ca ma scurg daca dau sa ma ridic din pat) si sper sa fie mai bine maine.
E dureros rau. Si incomod...

domingo, 1 de agosto de 2010

Saptamana Mondiala a Alaptarii: Pas cu pas, tema pentru 2010

Tema de anul acesta a Saptamanii Mondiale a Alaptarii este "Pas cu pas catre o atentie umanizata asupra nasterii si alaptarii" pretinde impulsionarea bunelor practici despre care se stie ca imbunatasesc posibilitarea reusitei mamelor care doresc sa isi alapteze pruncii.
In fiecare an se sarbatoreste Saptamana Mondiala a Alaptarii si de fiecare data organizatorii propun o tema, tradusa in diferite limbi,  incercand mereu imbunatatirea promovarii importantei laptelui matern.
Anul trecut s-a discutat despre importanta pe care o are laptele matern pentru supravietuirea copiilor aflati in situatii de urgenta si catastrofe. Anul acesta nucleul mesajului este reprezentant de "10 pasi pentru o alaptare reusita", baza Initiativei Spitalelor Prieteni pentru Copii, cunoscuta drept Initiativa pentru Umanizarea Asistentei la Nastere si Alaptare.

Laura Schlessinger- Greselile parintilor ii pot distruge pe copii

"Nu va puteti da demisia din functia de parinte. Nu va puteti permite sa va ingrijiti de “copilul din dumneavoastra” in detrimentul copiilor reali pe care ii aveti, nu va puteti trai copilaria pe care v-ati fi dorit sa o aveti sau pe care inca va doriti sa o aveti, in timp ce copiii dumneavoastra isi traiesc propria copilarie.
Atata vreme cat aveti copii care depind de dumneavostra, aveti responsabilitatea de a fi parinte, fie ca vreti sau nu sa acceptati aceasta raspundere. Si nu puteti opta sa abandonati aceasta responsabilitate, pentru ca iubitul/iubita dumneavoastra are nevoie de o locuinta si nici nu puteti folosi banii de uniforme scolare ca sa va platiti rata la noua masina Corvette. De asemenea, nu puteti priza cocaina pe canapeaua dumneavoastra eleganta din piele, nici sa fumati “iarba” pe fotoliul zdrentuit de vinilin, numai fiindca ati avut o zi proasta. Imi pare rau. Trebuie sa va maturizati."