sábado, 3 de julio de 2010

Mai mult de 14

Au trecut 14 luni di o saptamana de cand il am pe David.
E fascinant cat de repede trece timpul cand ai un copil. Si mai ales cum ti se schimba viata.

O prietena draga mie tocmai m-a anuntat zilele astea ca este insarcinata. Acum ceva mai bine de jumatate de an mi l-a vazut pe David si mi-a spus ca ea si actualul sot au fost tare incantati de puiul meu, ca vor sa isi faca si ei nunta cat mai repede si sa aiba un bebe. Si nunta a trecut de curand. Din pacate nu am putut fi prezenta pentru ca ar fi fost imposibil sa merg cu David in Bucuresti pe tren sau in masina si apoi sa il tin treaz si pe la restaurant, sa am grija sa nu rastoarne pahare pe hainele cuiva, sa nu traga de fata de masa, sa nu mearga in 4 labute printre picioarele oamenilor, sa il alaptez zambind disponibila de fiecare data cand cere el, sa nu il agit printre atatea chipuri noi, lumini, galagie si sa il si adorm pe la 10-11, cand de obicei cade frant, cu mine langa el...
Mi-as fi dorit sa pot fi acolo macar cateva ore, dar vestea cea buna primita acum e mult mai importanta pentru mine. Si abia astept sa vorbesc peste alte 14 luni cu tanara mamica, sa simt in vocea ei fericirea pe care o eman eu cand vorbesc despre copilasul meu.

Puiutul asta mic de om care prinde o viteza incredibila in 4 labute, ma striga adorabil "mama" si "mia", vine la mine si se intinde pe burtica mea si apoi adoarme cu mana in parul meu imi face inima sa imi tresara de cate ori ii pomenesc numele, ii vad chipul, poza, sau imi zboara gandul la el.

Respir si eman iubire pentru el. In 14 luni mai mult decat as fi putut strange in mine intr-o viata. Si suntem la inceput de drum...

No hay comentarios:

Publicar un comentario