domingo, 27 de junio de 2010

I...ia!

E atat de incantat David cand are copii in jurul lui!
Uita de toate... De mine, de foame, de jucarii...
Avem la garaj o vecina de 6 ani cu care petrece ziua ore lungi in iarba, printe capsuni, numarand pietre, mestecand gogosi, alergand dupa catel, impartind o jumatate de mar, bagati amandoi in cada la soare, urcand scarile, sfaramand cirese in manute si apoi stergandu-se de hainutele lui si.. uneori si ale ei.
Dar amandoi zambesc senini, ea uita de copiii de varsta ei cand il vede pe David, el iai cauta sandalutele (si mai nou sepcuta) atunci cand ii spunem ca mergem la Iulia si chiuie zambitor atunci cand o vede.

Azi am petrecut iar dupa-amiaza in preajma ei. E fascinant sa ii privesti! Sa savurezi fiecare gest pe care il fac, fiecare lucru nou pe care David il descopera sau il imita vazandu-l la Iulia.
Spre seara a fost mai racoare. Si Iulia a intrat in casa sa se imbrace mai gros. David dupa ea... A urcat repede scarile, s-a oprit langa perdeaua de la usa si a inceput sa strige cat putea el de tare "I..ia! I..ia!" imitand cat de poate de clar intonotia normala cu care noi, adulti, strigam "iulia". Toti ne uitam admirativ la el, iar el nu inceta. Pana nu a iesit Iulia din casa nu s-a oprit. A strigat la ea si a tot strigat, iar apoi a inceput sa chiuie fericit ca o vede din nou.
Si distractia a continuat...
Iar crocodilul meu adorat a mai invatat un nume...
Mia si Didi sunt deja cu vechime..:)

No hay comentarios:

Publicar un comentario