domingo, 23 de mayo de 2010

Diferenta de atitudine

Am observat multe diferente in atitudinea parintilor din Romania fata de cei din Spania. Cel putin cat am iesit eu. Si a adultilor in general.

Cand vine vorba de diversificare, aici majoritatea au o obsesie pentru oferirea de dulciuri copiilor. Si mancatul amestecat, la orice ora, in orice combinatie.
In Spania noi avem ore pentru masa. Nu stricte, dar regulate. Indiferent la ce ora ne trezim dimineata, luam micul-dejun, iar pe la 13.00-14.00 sigur se ia pranzul, pe la 17.00-18.00 o gustare (de multe ori fructe) si seara cina in familie. Aici nu. Fiecare mananca atunci cand ii este foame. Sau cand nu are ce face. Sau cand trece prin bucatarie. Si de fiecare data cand apare copilul prin preajma i se pune ceva in manuta. Piept de pui la gratar, in 5 minutele iaurt, apoi nu stiu ce compot, apoi un mar curatat, apoi aia... apoi aialalta.
Si eu abia ma abtin sa nu ridic tonul, sa nu spun la fiecare minut "Nu ii dati". Bunicii cel putin (toti 4) ma tin terorizata din punctul asta de vedere.
Si ca sa nu mai spun ca ieri am coborat cu David si sora mea sa cumpar ceva de la un magazin de cartier. Si am inceput sa aud "Hai la tanti sa iti dau bomboane. Sau acadele. Ce vrei?". Iar raspunsul meu "Nu mananca asa ceva. Dulciurile nu sunt pentru copii atat de mici" a cam luat-o prin surprindere. Probabil nu aude des asa ceva...
In Spania cand mergem in supermarket aleg "borcanelele" dupa diferite critetii: daca sunt pregatite la abur, daca au si carne de vita sau numai de pui in ele, daca au si continut de lapte, daca contin numai 2 fructe sau mai multe... Aici, pe langa faptul ca mi se par mullllllt mai scumpe, optiunile sunt mult mai reduse. Si lumea merge mult mai mult pe ideea ca "sarmalele sunt de casa, sunt mai naturale decat un borcan din ala cu E-uri"...
Pe acolo am mereu in geanta crema lui David pentru protectie solara (FP 40+). Si daca este soare afara, multa lume cu care ma intalnesc ma intreaba daca am dat copilul cu crema. Aici... nimic... Inca se uita multe persoane ciudat daca vorbesc despre asa ceva.
Si recunosc ca imi plac mult mai mult ideile de acolo! Si am sentimentul ala de multumire ca fiul meu si-a inceput viata acolo, ca l-am crescut din prima clipa cu alte idei, cu alta mentalitate... ca... pot face acum diferenta.

No hay comentarios:

Publicar un comentario