martes, 25 de mayo de 2010

La multi ani, Mateiut!


Astazi e ziua lui Mateiut, verisorul din Franta!
Sarbatorim anisorul, asa ca este o zi mare. Bine, normal, si David sarbatoreste 1 anisor + 1 luna, dar astazi Mateiut este vedeta. :)

La multi ani, Boogie, sa cresti mare, frumos, senin, liber, sa iti bucuri zi de zi parintii si sa ganguresti voios prin telefon cu David!

7 dintisori... spre 8

Ieri a mai iesit un dintisor.
Si fara sa se fi anuntat inainte printr-un comportament anume al lui David. Doar ca statea mereu cu cate ceva in gurita si mai tinea si degetelele pe la gingii.
Vazut din intamplare, m-a facut sa ma bucur enorm ca a mai trecut un hop. Si un altul e aproape gata sa apara. Gingiuta e tare inflamata.

domingo, 23 de mayo de 2010

Diferenta de atitudine

Am observat multe diferente in atitudinea parintilor din Romania fata de cei din Spania. Cel putin cat am iesit eu. Si a adultilor in general.

Cand vine vorba de diversificare, aici majoritatea au o obsesie pentru oferirea de dulciuri copiilor. Si mancatul amestecat, la orice ora, in orice combinatie.
In Spania noi avem ore pentru masa. Nu stricte, dar regulate. Indiferent la ce ora ne trezim dimineata, luam micul-dejun, iar pe la 13.00-14.00 sigur se ia pranzul, pe la 17.00-18.00 o gustare (de multe ori fructe) si seara cina in familie. Aici nu. Fiecare mananca atunci cand ii este foame. Sau cand nu are ce face. Sau cand trece prin bucatarie. Si de fiecare data cand apare copilul prin preajma i se pune ceva in manuta. Piept de pui la gratar, in 5 minutele iaurt, apoi nu stiu ce compot, apoi un mar curatat, apoi aia... apoi aialalta.
Si eu abia ma abtin sa nu ridic tonul, sa nu spun la fiecare minut "Nu ii dati". Bunicii cel putin (toti 4) ma tin terorizata din punctul asta de vedere.
Si ca sa nu mai spun ca ieri am coborat cu David si sora mea sa cumpar ceva de la un magazin de cartier. Si am inceput sa aud "Hai la tanti sa iti dau bomboane. Sau acadele. Ce vrei?". Iar raspunsul meu "Nu mananca asa ceva. Dulciurile nu sunt pentru copii atat de mici" a cam luat-o prin surprindere. Probabil nu aude des asa ceva...
In Spania cand mergem in supermarket aleg "borcanelele" dupa diferite critetii: daca sunt pregatite la abur, daca au si carne de vita sau numai de pui in ele, daca au si continut de lapte, daca contin numai 2 fructe sau mai multe... Aici, pe langa faptul ca mi se par mullllllt mai scumpe, optiunile sunt mult mai reduse. Si lumea merge mult mai mult pe ideea ca "sarmalele sunt de casa, sunt mai naturale decat un borcan din ala cu E-uri"...
Pe acolo am mereu in geanta crema lui David pentru protectie solara (FP 40+). Si daca este soare afara, multa lume cu care ma intalnesc ma intreaba daca am dat copilul cu crema. Aici... nimic... Inca se uita multe persoane ciudat daca vorbesc despre asa ceva.
Si recunosc ca imi plac mult mai mult ideile de acolo! Si am sentimentul ala de multumire ca fiul meu si-a inceput viata acolo, ca l-am crescut din prima clipa cu alte idei, cu alta mentalitate... ca... pot face acum diferenta.

David in Romania

Avem o saptamana de cand suntem in tara. Si vad niste schimbari incredibile la David!
A inceput sa pape... Dupa 7 luni de incercari! Si a papat din momentul in care am ajuns in casa bunicilor. Fara sa se opuna, fara sa strambe din nas, fara sa se uite urat la lingurita. Si papa orice, aproape de fiecare data cand i se ofera ceva (si nu putem deloc respecta aici programul de masa pe care il aveam in Spania, pentru ca toti sunt tentati sa ii dea ceva in manuta la fiecare jumatate de ora).



A invatat ca imite tropaitul cailor. Si asta in cateva secunde. I-a imitat Iuli, sora mea mai mica, de cateva ori acest sunet si imediat l-a scos si el. E adorabil cand il auzi.
Si tot ea l-a invatat sa faca "Pa" cu manuta. Eu nu reusisem pana acum sa il conving.


Se joaca incantat ore bune cu verisorul David, mai mic cu 2 luni. Papa impreuna, merg unul dupa celalalt in 4 labute, isi impart jucariile, vorbesc muuuuuuuult si bine in legea lor...


Bunelul de la Vaslui ii aduce pestisori...


Bunicii de la Iasi se bucura si ei sa isi vada nepotelul...



Ne este dor de tati, dar ne bucuram din plin de aceasta vacanta!

martes, 18 de mayo de 2010

1 anisor

Pe 25 aprilie David a implinit 1 anisor.
Un moment incredibil de emotionant pentru mine! Pentru noi...
Nu imi vine sa cred cate de repede a trecut timpul! Si cat de fericita si implinita sunt!

Am in brate o minune de copil, care imi ocupa tot timpul, imi stabileste planurile, prioritatile, imi da peste cap nevoile si… lucrurile. Dar il ador zi de zi tot mai mult!

A invatat sa bata palma. Adora sa se joace cu mingiute, sa bage tot felul de lucruri mai marunte in cutii sau sticle, isi scoate capacul la sticle si bea singur apa, sa traga de sertare si apoi sa scoata hainele sau ce gaseste prin ele, sa chiuie, sa se uite pe cer dupa avioane si sa le arate cu degetul cand trec (l-a invatat buni), sa se joace de-a “cucu-bau”, sa rada adorabil de zgomotos cand este gadilat…

Mersul in 4 labute este o adevarata aventura pentru el. Merge sprijinit de canapele, mese, dulapuri de mult timp, dar viteza record prinde numai in 4 labute, asa ca insista sa ajunga unde vrea cat mai repede asa.

A participat la primul cros de bicicleta chiar de ziua lui. Si iesim aproape zilnic la plimbare cu tricicleta. Carutul nu vrea sa il vada. Rar de tot mai sta in el cateva minutele. Dar de obicei se arunca din el si vrea in brate, asa ca… optam pentru tricicleta, sa vada masinile de pe strada mai bine.

Mancarea inca un a descoperit-o ca pe ceva interesant, gustos. Mai probeaza una alta, dar cel mai mult pentru a colora hainutele, canapelele, covoarele si tot ce mai are in jur. Si scaunul pentru mancat este alt inamic al sau. Numai cat incerc sa il asez acolo se incordeaza si maraie. Il lasam pentru mai tarziu….

In ceea ce priveste aniversarea sa, pe 24 aprilie au venit nanii din Spania, i-au taiat motul, i-au pregatit tavita (a ales o masinuta, un parfum, iar apoi ochelarii de soare), pe 25 aprilie am avut invitati, iar apoi am primit un cadou-surpriza de la nanii din Italia.

Dupa o pauza

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris nimic pe blog.
Ne-am mutat in alta casa, in care inca nu avem internet, David a implinit 1 anisor, iar acum suntem in tara.
Multe schimbari... Si David ne surprinde tot mai mult! Sunt atat de multe de povestit!
Zilele astea voi incerca sa vorbesc despre cele mai frumoase momente. Sau cele mai importante, ca nu toate au fost roz... Dar mereu e David in centrul atentiei!:)

Asadar, sa am spor si inspiratie!