domingo, 11 de abril de 2010

Rusine...!!!!????!!!! Cui?

Aseara am fost in vizita la niste prieteni. Ea trebuie sa nasca zilele astea si o are aici si pe mama ei.
Noi suntem entuziasmati cand vine vorba de copii si ne bucuram enorm ca il avem pe David langa noi. Ca orice parinte il laudam, dar, mai presus de toate, ii lasam libertate sa faca ceea ce vrea si cum vrea.
Sanul este o mare pasiune pentru el. Asta e clar pentru multa lume. Dar mai aud s intrebari din alea de genul "Pana cand o sa ii mai dai?". Si cum stateam noi toti la masa si vorbam despre nastere si despre cat ne entuziasmeaza ideea ca va mai fi un bebe in cercul nostru de prieteni, David a inceput sa ma traga de bluza.
Eu zambind m-am dus in bucatarie si l-am pus la piept. Si mama respectivei prietene m-a vazut si a inceput sa strige: "Rusine! Vai ce rusine! Un baiat atat de mare inca mai vrea san?". Am crezut ca mor de inima si de nervi.
Dar m-am multumit cu un: "Daca i-as oferi un bibe in loc de sanul meu nu ar fi la fel de "rusinos"? Sau care este problema ca imi alaptez pruncul?"
A simtit cucoana respectiva ca trebuie incheiata orice discutie aici, asa ca a tacut.

Apoi, David merge mult si bine si repede in 4 labute.



Si mi-a mai sugerat si ca... ar trebui sa il oblig sa mearga in picioare, sa nu il mai las sa mearga in 4 labute, chiar daca s-ar pune pe plans pentru ca "se invata lenes".
Am linistit-o cu un "Lenes in ce? Isi foloseste multi muschiuletib ca sa mearga asa. Si cu ce viteza are.... il duc la concurs..."

Trecem peste astfel de evenimente si "sfaturi utile", ne bucuram unul de celalalt si spunem cu mandrie ca David stie cel mai bine care e ritmul sau si cum trebuie sa evolueze. Graficele nu sunt facute pentru copilul meu!

sábado, 10 de abril de 2010

Diversificare.... diversificare...










Dintisorul 6

Gata, al 6lea dintisor este pe drum. Cel din stanga-sus...
L-am remarcat miercuri dimineata, iar in noaptea urmatoare David s-a trezit in somn plangand pentru prima oara. Cel putin eu nu imi amintesc nicio alta noapte in care sa il fi auzit plangad. Fara posibilitati de consolare...
O jumatate de ora a stat cnd in brate la mine, cand la mama, dand din picioruse, apucandu-se disperat de gatul nostru. I-am dat la gingie un pic de gel calmant si l-am tinut mult la piept. A fost cel mai rau de pana acum.
Micutul de el, tare trebuie sa il fi durut!