miércoles, 3 de marzo de 2010

Somnicul de seara

David imi adormea de foarte multa vreme in jurul orelor 21.20-22.30. Rar se intampla sa adoarma mai tarziu (doar daca plecam pe undeva sau veam musafiri care il dadeau un pic peste cap).
Dar de cand am inceput eu sa lucrez, ma asteapta seara cu dor si nu vrea sa adoarma pana aproape de 00.00. Uneori sta chiar un pic mai mult. Alteori adoarme un pic dupa 23.30, dar niciodata fara sa stea ceva vreme la tine in brate, la san, sa imi arate cat e de bucuros ca sunt din nou langa el, ca i-a fost dor de mine.
Cand intru in casa trebuie sa il pun direct la san. Si suge un pic lacom, dar fericit, numai cu privirea atintita in ochii mei, cu manuta in parul meu si dand din picioruse. Asa isi manifesta bucuria ca e in brate la mami. Si apoi incepe plin de energie sa alerge dupa o jucarie, sa se ascunda pe undeva si sa stige "Eeee!" ca sa ma uit la el, sa vina iar la san, sa mai caute alta jucarie... Dupa vreo 2h se lipeste iar la sanul meu si adoarme.
Si toata noaptea isi cauta sursa de hrana si iubire care i-a lipsit in cele 6h cat am fost eu plecata...
Buni incearca uneori sa il adoarma pana sa ajung eu. A reusit de vreo 2 ori, dar in momentul in care l-a pus in patut si mi-a simtit mirosul, a deschis ochii mari, a inceput sa rada cu gurita pe san si... a pierit tot somnul.
Alteori sta micutul un pic mofturos si isi petrece ultima ora cu ochii la usa, mai ales cand aude liftul pe scara si stie ca tot cu liftul trebuie sa vina si mami.
Dar luni, la o saptamana dupa ce buni a venit, l-am gasit la ea in brate, adormit. L-a mutat apoi in pat la noi, unde eu deja eram intinsa, pregatita sa ii ofer sanul, astfel incat sa nu se trezeasca, ci doar sa pape si sa doarma in continuare. Insa... nici nu m-a simtit. Il scosese buni la aer dupa-amiaza, s-a jucat mult cu el, a papat un pic de laptic de capra si biscuitei si a cazut lat. Nu mi-a simtit nici mirosul, nici sanul oferit cu drag. Si a dormit asa pana pe la 00.00, cand am putut sa il pun la san, sa il simt lipit de mine.
Pentru mine a fost intr-un fel mai usor pentru ca am putut sa manac fara sa tin crocodilul mic in brate si sa fac dus fara sa ma grabesc pentru ca il aud la usa de la baie cum ma asteapta, insa, dupa ce m-am bagat in pat, am stat si l-am privit pana s-a trezit sa suga. Nu am putut sa adorm fara sa il simt in contact cu mine.... lipit de sufletul meu.
Aseara, in schimb, a stat trez pana am ajuns eu, s-a lipit la pieptul meu, a supt vreo 5 minutele si a adormit senin.
Dragutul de el, abia asteapta sa ajung eu acasa! Si eu numar orele cat stau departe de el...!

No hay comentarios:

Publicar un comentario