jueves, 11 de marzo de 2010

Manute de copilas


Aseara cand am venit de la serviciu David dormea.
Este a doua oara, de cand e buni aici, cand ajung acasa si imi gasesc puiutul mic dormind.
Mi se inmoaie picioarele cand intru in casa si nu pot sa mi-l pun la san, sa il tin lipit de mine, sa il privesc in ochisori si sa ii spun ca il iubesc mult mult tare de tot si mi-a fost tare dor de el in alea cateva ore cat am fost departe... Si ma simt derutata.
Stiu ca il am in pat dormind. Pornesc interfonul ca sa il aud la orice miscare si mananc. Cu gandul departe de mancare, cu ochii pe celalalt aparat al interfonului si urechile ciulite, apoi fac repede un dus, ma demachiez, ma mai uit de cateva ori la el cum doarme si.... incep din nou sa urmaresc interfonul.
Mi se par infinit de lungi minutele care trec pana cand crocodilul mi se trezeste sa ceara san...
Si atunci parca imi revin! Chiar daca el doarme in timp ce cauta sanul, il iau in brate (si nu ma lungesc langa el, asa cum fac noaptea) si il tin asa, cat mai mult...
Ador sa vad cum tine ochisorii inchisi, dar ridica o manuta sa imi atinga fata, sa ma mangaie, sa se joace cu parul meu.
Asa se deruleaza alaptatul cateva minute bune (5-10 minute de vis): eu fara sa imi dezlipesc privirea de pe chipul lui, aproape fara sa respir de fericire si cu o mana il mangai pe burtica, pe capusor, il pupicesc usor, iar el intinde manuta lui mica si-mi cauta chipul, parul, burtica, caldura, mirosul, iubirea infinita pe care i-o port...
Apoi ma bag langa el in pat, ii spun "Tatal nostru" si "Ingerasul", ii fac cruce, mi-l pup pe frunte si dormim.
Il asteptam si pe tati sa se bage langa noi, sa ne pupe pe amandoi si pana dimineata impartim toti patul fericiti.

Iubesc copilasul asta mai mult decat pe toti cei dragi mie la un loc!

No hay comentarios:

Publicar un comentario