domingo, 21 de marzo de 2010

Aproape 11

David implineste curand 11 luni. Ce repede zboara timpul!
Pe zi ce trece il iubesc mai mult si simt tot mai mult nevoia de a respira alaturi de el, de a-i intalni chipul fericit, privirea curioasa, de a-i simti bucuria cu care trage fiecare picatura de laptic matern.
Suntem in acelasi punct cu diversificarea: turtite de orez, biscuiti sau paine. Este ceea ce accepta cam in orice moment. In rest, aproape totul este lipsit de interes si de gust bun pentru el. Nici macar iaurtelul nu ii mai starneste interesul. Iar fructele... din cand in cand. Si atunci doar daca isi baga dintucii intr-0 bucata de para din mana mea sau mar. Portocalele, mandarinele... sunt tare rele la gust. Considera David. Strugurii nici ei nu sunt buni. Si nici banalele. Uneori parca un mic miez de capsunica tenteaza. Dar sa se intample rar...
Piureurile la borcanase nu stim pentru cine au fost concepute. Poate pentru verisorul Mateiut si multi alti copii din lumea intreaga. Dar nu pentru noi... Le-a probat, a dat semne uneori ca ar fi bunute, apoi a renuntat la ele, iar acum nici nu vrea sa le guste. Nu prea sunt atragatoare. Oare asta sa fie cauza?
Piureurile facute in casa... sunt alta inventie de-a adultilor pentru a chinui copiii. Si adultii le mai si mananca. David nu. Si nici bucatelele de legume.
Nu trece zi sau masa la care sa nu ii oferim pe tavita cartof, morcov, ardei gras, piept de pui, branzica, cascaval, telina fiarta sau orice altceva gasesc prin farfuria noastra sau prin frigider si consider ca poate fi bun si pentru el. Dar toate ajung pe jos. Si RAR de tot mai ajunge ceva si pe la gurita. Asta doar pentru a fi scuipat apoi...
La plimbare, in parc, in vizita.... iar incercam sa mai probam una sau alta. Asta pentru ca eu m-am obisnuit ca peste tot pe unde ajungem (mai ales in case de-ale prietenilor) sa imi termin vizita cu 3 minute de curatenie. Mereu sunt numai firmituri si bucatele de alimente aruncate... pentru a decora totul mai frumos. Are rost sa mai spun cum sunt toate hainele mele?:)
Dar este un copil minunat!
Si un episod de dermatita atopica de o saptamana... Pe care o tratam cu cremite (la recomandarea pediatrei) si cu multa apropiere fizica si iubire fara limite (reteta mea). Pare ca incepe sa dispara, dar va mai dura un pic.
Gangureste mult. Mult de tot...! Striga dupa mine, dupa tati, dupa buni. Stie ca Dodo este iepurasul nostru de pe terasa si, in 4 labute, fuge mereu la geam sa il vada cand il intreb "Mami, unde e Dodo?", rade pana la epuizare de cate ori jucam "Cucu-bau" cu buni, stie ca buni se acunde mereu dupa perdele sau dupa vreun colt al casei, o cauta cu privirea si apoi incepe sa strige "Eeeeiiiii...". Si ii place la nebunie sa se ascunda sub masa. Iar daca nu sesizam repede unde este si nu il cautam (mereu cu reprize de "cucu..."), ne atrge el atentia cu un "eeeeiiii... " sugestiv si rade din nou de fiecare data cand ridicam fata de masa.
Patruleaza prin casa cu ceva in gura si 2 obiecte mici (lingurite de plastic, cuburi, piese de lego, jucarii)in manute. Si din cand in cand se opreste sa vada care dintre noi il urmareste. Si cand vede ca intradevar cineva se uita la el, zambeste si prinde viteza pana in prima camera care ii iese in cale, in baie sau dupa vreo perdea. E adorabil!
Si e incantat de ghiveciul mare in care avem un portocal. Ar sapa pamantul de acolo toata ziulica. Si l-ar gusta... si la micul dejun, si la pranz, si la cina. Si chiar ca gustare intre mese. Ala da, e bun. :)
La sanul meu sta cat e ziua de mare. Si noaptea de lunga.. Si cand stau intinsa pe canapea si ma uit la TV, vine, se ridica in picioare sprijinit de canapea, si incepe sa imi ridice bluza. Mor de dragul lui cand face asta. Trage de 2 ori, fuge repede sa ia o jucarie, vine inapoi si mai trage de 2 ori. Si o tinem asa cateva minute bune. Ce fericita sunt ca traiesc din plin experienta alaptatului! E minunat sa vezi cata iubire ii poti oferi propriului copil in momentele alea de alint la sanul tau!

No hay comentarios:

Publicar un comentario