martes, 23 de febrero de 2010

Maine, zi de control la pediatra

Maine avem control la pediatra. Deja vad cum o sa ma certe din cauza greutatii puiului si ce fata va face cand o sa ii spun ferm "Nu ii atingeti cuculetul!" (are o manie in privinta decalotarii).
Mama a ajuns duminica seara, l-a luat pe David in brate si mi-a zis "Mai mama, copilul asta e ca o pana. Parca era mai greut acum 3 saptamani..." Pfoai, am crezut ca ma fac verde la fata. Tinand cont ca 2 sapt a mers la gradi si nu prea a papat si 1 a fost bolnav, e firesc. Dar de curiozitate am adus cantarul din baie si cand l-am asezat imi arata 7.800 kg. Nu prea mult (acum vreo 2 luni cred ca ajungea la 8.200), DAR, repet, ultimele 3 sapt nu au fost deloc grozave pentru el (si nici pentru mine), asa ca nu ma panichez. In plus, confirma si mama ca e foarte energic si nu sta locului.
Eu sunt happy ca lucrez. Aveam nevoie (sa ies un pic din cercul casa-copil-casa, dar si sa castig niste banuti), dar recunosc ca dupa ce stiu ca mi se termina programul, nu stiu cum apasa acceleratia pe autostrada ca sa ajung acasa. Si din lift incep sa ma deschei la geaca, la papuci, pregatesc geanta si cum intru pe usa, arunc totul de pe mine, iau copilul in brate si mi-l pun la san.
La gradi mi se spunea ca e bine. Ca sunt si momente mai dificile (in ideea ca toti copii plang, dar pana la urma ajung sa se acomodeze...), dar in general totul este bine.
Acum, ca mama sta cu el si imi spune exact cum se intampla totul, ma doare inima ca sunt nevoita sa stau departe de el. Dar macar stiu ca e cineva acolo, dispus mereu sa il tina in brate, sa il alinte, sa ii spuna ca mami vine inapoi.
Inca nu papa mai nimic. Cel mult un iaurtel (60 g) si poate mai roade la vreo bucatica de biscuite sau de para pe langa noi. Dar tot ce ma intereseaza este sa fie sanatos...

No hay comentarios:

Publicar un comentario