viernes, 5 de febrero de 2010

La gradi...

De marti David a inceput sa mearga la gradi.
Dureroasa decizie pentru mine. Nu vreau sa ma gandesc cum e pentru el...
Puiul mic merge cate 2h pe zi, dar de saptamana viitoare va trebui sa il duc cate 4h pentru ca eu incep un curs de formare.
Cochetam cu ideea asta pentru ca o stiu necesara in cazul in care eu imi gasesc un job. Dar imi era tare greu sa ma gandesc cu adevarat la asta. Pana cand mi-am dat seama ca daca totusi va trebui sa lucrez, nu voi putea lasa copilasul 8h dintr-o data. Ar fi traumatizant pentru el. Dar si pentru mine. Insa este un rau care trebuie facut. Si atunci... macar sa fie gradual... sa ne adaptam cat de cat la el...
Marti dimineata l-am lasat in bratele in unei ingrijitoare cu inima stransa. Si m-am intors peste 2h aproape tremurand. In acest timp eu am fost prin oras sa impart CVuri si abia m-am abtinut sa nu sun sa intreb ce imi face copilasul. Dar au trecut relativ repede cele 2h si cand mi-am reluat copilul in brate mi s-au inmuiat picioarele. De ciuda ca 2h l-am tinut departe de mine... De bucurie ca il aveam iar la pieptul meu...
Mi sa spus ca "s-a purtat foarte bine", ca nu a plans deloc, chiar s-a jucat incantat cu ceilalti copii, a patrulat (mers in 4 labute) peste tot si doar spre final, cand a inceput sa dea semne ca ii este somnic, a inceput sa maraie si sa se bage cu nasucul in bluza ingrijitoarei.
In bratele mele a inceput sa planga (era asa somnoros mititelul...), asa ca le-am spus celor de acolo ca vreau sa intru sa imi pun copilul la san. Am facut asta, ma uitam aproape cu lacrimi in ochi la el, dar apoi mi l-am luat in brate pana acasa (sunt obisnuita sa tin copilul intr-o mana si cu una sa imping carutul) si nu ne-am mai dezlipit unul de celalalt...

No hay comentarios:

Publicar un comentario