miércoles, 24 de febrero de 2010

23 februarie- al 4lea dintisor

Mai avem unul!
La exact o luna dupa ce a iesit primul dintisor, a iesit si al 4lea. In dreapta-jos...
Sa vedem unde se va arata urmatorul!

martes, 23 de febrero de 2010

Maine, zi de control la pediatra

Maine avem control la pediatra. Deja vad cum o sa ma certe din cauza greutatii puiului si ce fata va face cand o sa ii spun ferm "Nu ii atingeti cuculetul!" (are o manie in privinta decalotarii).
Mama a ajuns duminica seara, l-a luat pe David in brate si mi-a zis "Mai mama, copilul asta e ca o pana. Parca era mai greut acum 3 saptamani..." Pfoai, am crezut ca ma fac verde la fata. Tinand cont ca 2 sapt a mers la gradi si nu prea a papat si 1 a fost bolnav, e firesc. Dar de curiozitate am adus cantarul din baie si cand l-am asezat imi arata 7.800 kg. Nu prea mult (acum vreo 2 luni cred ca ajungea la 8.200), DAR, repet, ultimele 3 sapt nu au fost deloc grozave pentru el (si nici pentru mine), asa ca nu ma panichez. In plus, confirma si mama ca e foarte energic si nu sta locului.
Eu sunt happy ca lucrez. Aveam nevoie (sa ies un pic din cercul casa-copil-casa, dar si sa castig niste banuti), dar recunosc ca dupa ce stiu ca mi se termina programul, nu stiu cum apasa acceleratia pe autostrada ca sa ajung acasa. Si din lift incep sa ma deschei la geaca, la papuci, pregatesc geanta si cum intru pe usa, arunc totul de pe mine, iau copilul in brate si mi-l pun la san.
La gradi mi se spunea ca e bine. Ca sunt si momente mai dificile (in ideea ca toti copii plang, dar pana la urma ajung sa se acomodeze...), dar in general totul este bine.
Acum, ca mama sta cu el si imi spune exact cum se intampla totul, ma doare inima ca sunt nevoita sa stau departe de el. Dar macar stiu ca e cineva acolo, dispus mereu sa il tina in brate, sa il alinte, sa ii spuna ca mami vine inapoi.
Inca nu papa mai nimic. Cel mult un iaurtel (60 g) si poate mai roade la vreo bucatica de biscuite sau de para pe langa noi. Dar tot ce ma intereseaza este sa fie sanatos...

jueves, 11 de febrero de 2010

EC - surpriza pentru multi

Cand am citit prima oara despre Elimination communication mi s-a parut ceva interesant, dar cu multe batai de cap cand vine vorba de pus in practica. Si apoi am incercat...
Nu am fost constanta pentru ca in vara David era micut, apoi la 5 luni jumatate am fost o luna in Romania si apoi a venit frigul.
Am avut episoade in care l-am tinut in chilotei, episoade de scutecele refolosibile si.... in mod normal... avem scutecele normale.
Dar in ultima luna il pun constant la olita atunci cand se trezeste. Si uneori si cand se joaca. Dar deocamdata, cum imi este teama sa il las pe gresie si mai ales fara scutec (adica sa fie ud), incercam numai la trezire sa ne obisnuim cu pishu la olita. Si avem succes.
Nu vrea mereu sa se aseze pe olita. Nici nu insist. Doar il dezbrac, il tin deasupra olitei si ii spun "pishhhhh"... Initial incepea sa zambeasca de fiecare data cand ma auzea. Acum stie ca daca ii spun asta e pentru pishu. Si in 99% din incercari face.
Tati a fost initial intrigat. S-a gandit ca e tot vreun "trend" citit pe forumuri. Pana l-a vazut de cateva ori facand pishu asa. Acum ma sustine, si chiar de multe ori cand este in preajma la trezirea lui David si ma vede ca sunt cu el aproape de olita, incepe sa ii spuna "pishhhhhh". Ii creste inima cand isi vede mandretea de baiat facand pishulica la olita.
Bine, cum nu sta mereu pe olita, ci il tin deasupra, uneori mai nimereste covorul, pantalonii mei sau alte accesorii. Dar cu timpul imbunatatim noi tehnica. :)
Ieri chiar venise o prietena la noi exact cand David dadea sa maraie in somn. Si l-am luat repede, l-am dezbracat si l-am tinut deasupra. Am vazut pe fata ei mirarea, dar i-am facut semn sa nu spuna nimic, mai ales ca David era inca adormit... Si galagia il poate inhiba. Si a facut buburuzul pishu iar... Si apoi a adormit la loc.
Dar m-a amuzat tare marturia acelei prietene: "Cand te-am vazut ca iei copilul aproape adormit si il dezbraci am gandit ca esti nebuna. Dar cand l-am vazut ca a facut pishu la olita, ti-ai castigat tot respectul in fata mea. Ai tu idei mai diferite fata de majoritatea mamelor pe care le cunosc eu, dar... cand voi avea copil vin la tine pentru sfaturi."
Si la gradi am vorbit despre asta, ca vreau ca atunci cand David incepe sa se simta in largul lui acolo si sa doarma (mai mult de 10 minutele), vreau sa fie pus la olita cand se trezeste. M-a intrebat daca nu cumva e prea mic, insa... mi-au promis ca imi respecta ideile si instructiunile.
Deocamdata incercam sa facem asta acasa cat mai des. Si imediat ce il simt familiarizat bine cu gradinita, incerc si acolo....

Gradi.... un succes?






Azi David a avut cea mai buna zi de pana acum la gradinita.
Si eu sunt tare incantata....
E drept ca am avut multe retineri inainte sa il duc prima zi la gradi, am amanat cat am putut momentul, am incercat sa il las cat mai putin, sa il duc treptat (cel putin asa imi propusesem, ca nu prevedeam program de 4h atat de repede pentru el), dar sunt tare multumita de schimbari. Si mai ales cand vad ca el este fericit, multumit, are fetisoara zambitoare atunci cand ma duc sa il iau.
Usor, usor se acomodeaza... Ne acomodam...
Azi a papat tot piureul facut din 90 ml de apa, laptic si cereale, a dormit 30 min si m-a asteptat cu un zambet larg. Si cateva poze facute....
Ajunsi acasa a papat si piure de vita cu legume. Si asta foarte usor, mereu cu zambetul pe buze, cu entuziasm.
Inca nu imi este clar de ce si cum a aparut schimbarea, dar nu ma pot abtine sa nu recunosc ca imi place sa vad ca pe langa san vrea si altceva.
Si mult mai important decat diversificarea (de la care recunosc ca imi luasem gandul - incercam zi de zi sa ii ofer cate ceva, dar acceptasem ideea ca va mai dura pana imi va papa macar un bol micut de tot cu piure) pentru mine este somnul pe timpul noptii. Nu stiu cat dorm. Nu ma uit la ceas. Dar cu siguranta saptamana asta, dupa 4h aproape continue de joaca, noaptea David imi doarme mai mult. Trezirile lui pentru san sunt mai rare. Cel putin pana spre dimineata.
Imi intrasem de mult in ritm cu trezirile la 40-50-60-70 de minute. Si eram fericita cand prindeam 2h de somn continue. Dar acum avem si 4h. Poate chiar si 5h au fost saptamana asta. E drept ca de putine ori m-am plans din punctul asta de vedere, pentru ca David doarme cu noi in pat si nu il simt mereu cand se trezeste. Stiu doar ca ne simtim unul pe celalalt, el isi gaseste sanul si apoi dormim, eu in timp ce el papa, el alintandu-se la san... Dar nu au fost deloc putine nici noptile in care imi aruncam privirea pe ceas si vedeam ca nu au trecut decat 40 de minute de la ultimul supt.
Imi place gradinita la care merge. Si il simt si pe el fericit dupa-amiaza. Incerc sa il tin cat mai mult in brate, sa stam cat mai aproape unul de celalalt si sa ii arat ca il iubesc mai mult decat as fi crezut vreodata ca o pot face.





miércoles, 10 de febrero de 2010

In vizita

De cand a aparut David, plecatul de acasa a devenit o adevarata aventura. Am ajuns sa apreciem masina ca are un portbagaj enorm, sa valorificam tot felul de genti si accesorii uitate.
Pentru o simpla vizita la nanii lui, unde de multe ori ramanem peste noapte, ne sunt necesare vreo 2-3 genti. Si numai cate un rand de haine (pantaloni de trening, tricouri) si periutele de dinti sunt ale noastre. In rest... monopolul ii apartine lui David.
Nu plec nicaieri fara geanta lui de la carut, unde am mereu pampersi, servetele umede, carnetul lui de sanatate, biscuiti fara gluten, o borseta cu cremita pentru fundulet, paracetamol pentru copii, spray nazal si alte detalii.
O vizita insa implica si un rand de haine de schimb bune, pijamalute, sosetele papucei de stat prin casa, bavetele, piure, lingurite, bol mic pentru mancarea lui, canita pentru apa, fructe, turtite de orez expandat fara sare, jucarii, interfoane (daca nu le-as avea cred ca nu as pleca 2 min de langa patul in care doarme el)... Si tot se mai aduna cate ceva.
Oricum, un copilas de 3-8 kg are nevoie de mult mai multe decat un adult de 50-90 kg. :)

Inca 3 zile de gradi

De martea trecuta David merge cate 2h la gradi. Ziua in care eu voi incepe sa lucrez e tot mai aproape, asa ca prefer sa il adaptez cate un pic si nu dintr-o data. Si....pare ca e mai bine decat ma asteptam. Pentru el (in sensul ca inca nu am observat schimbari mari), dar si pentru mine, chiar daca nu e deloc usor. Doar ca nevoia ma motiveaza.

Saptamana asta am trecut la program de 4h pentru ca eu am inceput un curs si sunt nevoita sa lipsesc 4h. Ii las in fiecare zi ceva hranitor ca sa i se ofere (iaurtel, biscuiti, turtite de orez), dar pana acum doar turtite a mai molfait uneori. In rest... mi se spunea ca refuza. Luni, cum am plecat un pic in graba si nu i-am oferit sanul dimineata pana sa il vad eu ca se alinta lipit de mine (oricum.... toata noaptea a supt si mai ales spre dimineata), eram oarecum tentata sa cred ca va papa. Insa aveam si retineri. Asa ca atunci cand m-am dus dupa el am si intrebat cum s-a desfasurat totul din punctul asta de vedere, una dintre ingrijitoare nu vazuse pachetelul pus in ruscacelul copilului, asa ca... nu i-o oferit nimic. M-a cam lasat fara replica, dar intr-un fel mi-am zis ca poate e mai bine, ca va suge mult si bine la pranz si apoi poate papa cu mine un pic de piure. DAR... l-am pus la san la gradi. Cum stiau ca nu a mancat de dimineata, chiar m-au incurajat sa il pun la san pe loc si nu il masina... A tras de cateva ori si apoi gata, zambind a inceput sa se uite dupa ceilalti copii. Intrigata, am gandit atunci ca poate e mult zgomot, sunt copii, alte tentatii... si continuam acasa. Dar nici acasa nu a mancat mai mult decat o facea dupa 2h de stat fara san. Si nici piure sau fructe nu a papat mai mult decat alte dati...Sa ma gandesc ca cele 4h la gradi au fost ca o plimbare mai lunga, in care au fost atatea de vazut si de facut incat nu i-a fost foame? Sau ca poate nu a papat mai mult (asa cum ma asteptam eu) ca sa imi atraga atentia ca... il dezlipesc in ritmul meu si nu al lui? E senin, cu chef de joaca si rasete in preajma mea, fuge prin camere, se intoarce la mine si se lipeste la pieptul meu, iar fuge in alt colt, isi ia jucariile si sta multumit cu el, iar ma cauta si tot asa...

Marti David a stat 4 h, cu pachetel la vedere, ambalat si cu mentiunea expresa "Are mancare. Daca refuza, nu insistati. Il luati in brate si atat..."Dar rezultatul a fost cam acelasi: nu a vrut sa pape. Nu s-a enervat cand i s-a oferit iaurtelul. A probat si apoi a scuipat. Au mai incercat sa ii ofere un pic, dar... nimic. I-au dat un biscuitel fara gluten sa molfaie, i-au cantat, i-au adus jucarii (cand mi-au povestit asta le-am spus ca pentru mine treaba asta cu distrasul atentiei nu intra in viziunea mea, ca vreau sa fie copilul constient ca i se ofera mancare si sa il lase pe el sa decida daca vrea sau nu, sa nu ii faca avioane sau sa foloseasca alte trucuri pentru a-l insela si a-l hrani. Daca refuza sa nu insiste), au mai incercat sa ii dea 2-3 lingurite si apoi gata, au trecut iar la joaca.Per total... a molfait un pic din biscuitel.

Mi s-a povestit ca dupa ce il las dimineata, vreo 2h este plin de energie, curios si cu chef de joaca. E incantat sa vada copii si culori in jurul lui, rade cu pofta, merge in 4 labute cu mingiute sau diferite jucarii in mana, copiii mai marisori se iau dupa el si merg toti in 4 labute.... DAR... cand incepe sa fie obosit maraie si cauta sanul. Atunci incepe miticutul sa simta ca eu nu sunt langa el. Nu reuseste mai deloc sa adoarma. O face in bratele uneia dintre cele 2 profe, dar cum il lasa in patut se pune in fund si vrea in brate. Asadar nu doarme.Eu cand merg sa il iau initial incepe sa planga. Se ghemuieste in mine, dar dupa ce il strang tare in brate se linisteste, priveste ceilalti copii, incepe sa chiuie si apoi chiar se zbate sa il pun jos, sa ia vreo jucarie sau sa stea langa vreun copilas. Dar sa ma stie acolo, sa intoarca privirea si sa ma vada...

Ajunsi acasa l-am pus la san. Nu a papat mult, dar a adormit imediat.Discutand cu cea care se ocupa de el, mi-a propus sa ii duc suzeta maine, ca poate il consoleaza si il ajuta sa adoarma in lipsa sanului. Cu mine in preajam o molfaie in coltul gurii pentru gingii cand o mai gaseste prin cutia cu jucarii. Dar nu mai mult. Nu sunt convinsa ca e ok sa fac asta. Eu stiu ca nu e vorba de nevoia de a suge, ci de caldura mamei, de mirosul meu, de gustul de laptic...

Azi au aparut unele schimbari. David a acceptat sa pape un pic de lapte cu cereale (facute piure- cred ca undeva in jur de 30 g). Nu oricum, ci tinut in pozitia in care sta de obicei la san si pus cate putin pe lingurita. Initial cu refuz, dar apoi a parut chiar incantat. Si imediat a adormit. Nu mult....Mi s-a povestit ca a dormit vreun sfert de ora, insa s-a trezit cu chef de joaca, multumit, plin de energie.
A fost cea mai buna zi a lui de pana acum. Probabil ca nereusita lui de a dormi in lipsa mamei si a sanului, precum si senzatia de fomica isi spuneau cuvantul.
Micutul broscoi, ce greu trebuie sa ii fie fara mine!
Nici mie nu imi e deloc usor, insa imi impart gandurile si in alte directii si privind ceasul stiu ca in cateva ore il am in brate. Dar el nu are notiunile astea. Si are nevoie de mama lui...

domingo, 7 de febrero de 2010

Dispozitivul intrauterin afecteaza alaptatul




Tot mai multe mame semnaleaza o scaderea a productiei de lapte matern asociata cu folosirea dispozitivului intraunerin ca metoda de contraceptie. Cele mai multe femei observa schimbari dupa 1-2 saptamani.
Este adevarat ca nu in toate cazurile se observa o scadere semnificativa a cantitatii de LM. In plus, nu toate femeile care observa schimbari intreaba specialistii sau isi pun intrebari. Sunt abordari realiste, dar si abordari superficiale atunci cand vine vorba de alaptare. Dar cel mai bine este sa fim prudente atunci cand alegem folosirea dispozitivului intrauterin si sa nu ignoram posibilele efecte secundare, mai ales acesta legat de posibile diminuari ale cantitatii de lapte matern.
De fapt, mamele care alapteaza trebuie sa fie foarte atente si foarte bine informate atunci cand decid sa foloseasca o metoda contraceptiva.
Mai multe detalii se gasesc pe pagina dr. Jack Newman ( http://www.drjacknewman.com/ )

sábado, 6 de febrero de 2010

Somnic... fara san

Diversificarea are regulile ei. Si ma ia prin surprindere tot mai mult.
Imi e clar ca totul se intampla dupa ritmul impus de copil, dar... aproape in fiecare zi traim ceva nou.
In seara asta copilul devenise usor agitat si in timp ce tot ducea jucarii la gura striga "ma-ma" si "aaa...". Initial ma amuzam ca de cand a inceput sa mearga la gradi toata ziua striga "ma-ma-ma" (inainte "ta-ta" era la ordinea zilei), dar nu statea nici cum. I-am oferit canita cu apa. A baut un pic, dar degeaba, o tot tinea cu "aaa..." La san nu voia. Si se agita. Si iar se agita. Si eu pe langa el...
Apoi mi-am zis sa incerc sa ii ofer un pic de ficatel de pui cu branzica (ii mai dadusem si dupa-amiaza fara mare succes, doar cat sa guste un pic). Si a deschis copilul gura incantat si tot astepta sa ii dau. Recunosc ca a papat mai mult decat ma asteptam. Si astepta si apa, si apoi iar papa. Pana a inceput sa dea din capusor ca "Nu" si nici nu a mai deschis gurita.
Bun... am pus bolisorul pe masa si am inceput sa fac ordine printre jucarii. David in continuare striga "aaaa...", cu ochii pe un piure de mere. Imi e clar ca fructele se dau la masa separata, dar... m-am gandit pe moment ca daca il las sa puna un pic limbuta nu are nimic. Doar ca... a vrut.. multisor. I-am dat... Cand a dat iar din cap cu "NU" m-am oprit.
Am trecut iar la jucarii. Eu puneam jucarii in cos, David le scotea. Mi-am luat o para si.... copilul a sarit zambind pe mine. A papat aproape toata para din mana mea. Eu rodeam coaja, iar el ma prindea cu manutele ca sa ii duc fructul la gura. Si daca intarziam in a face asta se supara.
Am ajuns sa imi vad copilul usor nervos ca nu ii dau destul de repede fructul sa il pape. Wow...asta da noutate!
Si la final a mai papat si un biscuitel....
L-am mai lasa un pic si mi-am zis ca il pun la san sa il adorm. L-am luat in brate, s-a lipit de mine, dar a refuzat sa suga. In schimb, a adormit aproape instantaneu...
Pana acum copilasul meu a adormit in fiecare seara la sanul meu. In seara asta insa a asteptat pana i-am dat sa pape ceva diversificat, m-a asteptat sa il lipesc de mine si a adormit.
Am atat de multe de descoperit la el!

viernes, 5 de febrero de 2010

Nasterea. Istorii traite


La Editura Polirom s-a publicat, sub coordonarea Mihaelei Miroiu si a Otiliei Dragomir, o carte intitulata Nasterea. Istorii traite, in care 20 de femei isi povestesc experienta nasterii.

Este fascinant sa o citesti, iar acolo este prezentata si povestea nasterii buburuzului meu adorat, David.

La propunerea unei prietene (Mimi), mi-am scris povestea (in mare, asa cum o prezentasem deja pe un forum) si cand m-a anuntat ca va aparea in carte am simtit ca este cel mai frumos cadou pe care i-l pot face puiutului meu. M-a emotionat foarte tare gandul ca peste ani, cand vom vorbi despre venirea lui pe lume si celebrul "Cum a fost?" ii voi putea oferi o carte in care apare si povestea lui...

Inainte de aparitia cartii pe piata, noua, colaboratoarelor, ni s-a pus la dispozitie materialul complet. Si imediat ce am inceput sa citesc m-au incercat tot felul de sentimente, emotii, extaz, surprindere, bucurie ca am avut sansa unei nasteri "moderne", stima pentru toate mamele din lume.

Este o carte pe care noi, femeile, o citim aproape fara sa respiram. E fascinanta!

O recomand din toata inima!

La gradi...

De marti David a inceput sa mearga la gradi.
Dureroasa decizie pentru mine. Nu vreau sa ma gandesc cum e pentru el...
Puiul mic merge cate 2h pe zi, dar de saptamana viitoare va trebui sa il duc cate 4h pentru ca eu incep un curs de formare.
Cochetam cu ideea asta pentru ca o stiu necesara in cazul in care eu imi gasesc un job. Dar imi era tare greu sa ma gandesc cu adevarat la asta. Pana cand mi-am dat seama ca daca totusi va trebui sa lucrez, nu voi putea lasa copilasul 8h dintr-o data. Ar fi traumatizant pentru el. Dar si pentru mine. Insa este un rau care trebuie facut. Si atunci... macar sa fie gradual... sa ne adaptam cat de cat la el...
Marti dimineata l-am lasat in bratele in unei ingrijitoare cu inima stransa. Si m-am intors peste 2h aproape tremurand. In acest timp eu am fost prin oras sa impart CVuri si abia m-am abtinut sa nu sun sa intreb ce imi face copilasul. Dar au trecut relativ repede cele 2h si cand mi-am reluat copilul in brate mi s-au inmuiat picioarele. De ciuda ca 2h l-am tinut departe de mine... De bucurie ca il aveam iar la pieptul meu...
Mi sa spus ca "s-a purtat foarte bine", ca nu a plans deloc, chiar s-a jucat incantat cu ceilalti copii, a patrulat (mers in 4 labute) peste tot si doar spre final, cand a inceput sa dea semne ca ii este somnic, a inceput sa maraie si sa se bage cu nasucul in bluza ingrijitoarei.
In bratele mele a inceput sa planga (era asa somnoros mititelul...), asa ca le-am spus celor de acolo ca vreau sa intru sa imi pun copilul la san. Am facut asta, ma uitam aproape cu lacrimi in ochi la el, dar apoi mi l-am luat in brate pana acasa (sunt obisnuita sa tin copilul intr-o mana si cu una sa imping carutul) si nu ne-am mai dezlipit unul de celalalt...

Turtite de orez expandat

David adora turtitele de orez expandat. Sau de cereale in general.
Adevarul este ca le aveam cumparate de ceva vreme, dar nu prindeam curaj sa i le dau. Cum la noi diversificarea a avut un ritm tare ciudat, chiar nu voiam sa ma lovesc de alt refuz. Si intr-o zi mi-am spus totusi sa incerc sa ii ofer o turtita. Ei bine, a devorat-o. Si fara sa se inece!
Si zi de zi avem acum in meniu turtite, sau macar bucatele de turtite...
Cu siguranta ii dau bucati mari si il las pe el sa decide cat si cum pe papa. Rup turtita in 2, ii pun in fiecare mana cate o bucatica si din cand in cand ii ofer canita cu apa. Se descurca singur si adora sa pape asa!

jueves, 4 de febrero de 2010

3 in 1

David are deja 3 dintisori. Aparuti toti intr-o singura saptamana. Se pare ca s-au aratat un picut mai tarziu, dar cand au inceput sa rasara au hotarat sa nu lase spatii lungi de asteptare intre unul si celalalt.
Pe 23 ianuarie am vazut primul dintisor.
Apoi l-am tot urmarit pe al doilea care dadea semne ca este nerabdator sa iasa si, pe 1 februarie, am gasit 3 dintisori.
Avem 2 sus si 1 jos. Si suntem cu ochii pe urmatorii.

Spre surprinderea mea insa, dintisorii au adus cu ei si interesul tot mai mare a lui David fata de mancarea noastra.
Dupa ce timp de aproape 4 luni de zile am citit carti, articole si forumuri despre diversificarea alimentatiei la piticuti si am tot incercat sa ii ofer copilului tot felul de alimente (piure, bucatele, bucati intregi), acum imi vad buburuzul mic cum urmareste cu privirea orice castronel si asteapta sa fie hranit.
Ma bucur sa vad ca accepta mult mai usor alte alimente (mai ales fructe), dar cu siguranta in inima am o oarecare retinere, un sentiment de nostalgie pentru ca puiutul meu creste, devine tot mai independent, se dezlipeste…