domingo, 24 de enero de 2010

Primul dintisor…

David este minunea noastra mica, care ne umple viata de bucurie si despre care tot mi-am zis ca voi incepe sa vorbesc constant pe blog, dar am tot amanat momentul.
Vorbesc mult despre el…Zi de zi… pe diverse forumuri. Si ideea de blog uneori ma incanta, alteori nu ma atragea in mod deosebit.
Dar primul dintisor al piticului m-a emotionat mai mult decat primul “ta-ta” sau “ma-ma” si mi-am zis ca e momentul sa fac public evenimentul, sa vorbesc despre el si despre tot ce ni se intampla aici.
23 ianuarie inseamna pentru crocodilul meu mic 9 luni fara 2 zile. Si primul dintisor, in stanga, sus… Marisor… Adorabil… Care ma face sa ma uit fara sa ma opresc la gingiile lui, sa il pozez, sa il pun la san multumita si sa rad ca un vrea sa pape mai nimic.
Dar despre ceea ce papa imi propun sa vorbesc apoi, sa deschid alt subiect.

Joi voiam sa iesim la plimbare si el nu avea stare. L-am pus in patut ca sa pot eu sa ma imbrac si sa fiu sigura ca nu sare din patul mare si i-am dat in manuta un suport pentru lumanare decorativa din sticla (un fel de paharut colorat). Am gandit eu atunci ca sticla aia e rece, ii va placea sa o duca in gurita. Si asa a fost, numai ca apoi i-a alunecat (nu e chiar usor suportul respectiv pentru un copil de 9 luni) si s-a lovit la gingie. Am vazut exact cum i-a cazut si pe loc s-a inrosit gingia, ca si cum dadea sa sangereze, dar asta nu s-a intamplat. Si apoi ma uitam mereu sa vad daca e umflat, daca a mai trecut, daca nu a disparut. Si nu.. nu disparea... Gandeam eu ca fiind gingia mereu umeda nu trece de la o zi la alta. Sambata m-am intalnit cu o mamicuta in oras si i-am povestit ca s-a lovit copilul si inca e umflat un pic la gingie.Tipa curioasa a aruncat o privire si imi zce: "Ce rana are copilul? Ala e dinte!". Eu... socata... mirata... Dimineata nu il verificasem, dar aseara, inainte de culcare, facusem ultima "inspectie" si era gingia usor umflata in locul in care se lovise. Dar azi, dupa ce s-a uitat mamica aia la el, m-am uitat si eu si se vede clar dintisorul: in stanga sus. Cel din dreapta mai are un pic.Probabil ar fi iesit amandoi odata, dar lovitura respectiva a ajutat gingia sa se crape... Sau poate a fost doar o simpla coincidenta.

Semne au fost ca dintisorul se pregateste sa iasa, dar le contientizez abia acum, cand vad dintisorul bucuclas atat de clar. Cu vreo 2 zile inainte sa apara cam asta scriam pe un forum: Eu sunt varza. Azi noapte mi-am spus sa ma uit un pic la ceas la fiecare trezire a lui David ca sa imi fac o idee mai exacta asupra motivului pentru care ma simt atat de epuizata ziua. Si rezultatul a fost cam asa: a adormit pe la 11, cu treziri la: 12, 3, 5 fara ceva, 5 si ceva, 6, 7 fara ceva, 8 trezirea finala. Si daca ar suge si ar adormi la loc imediat ar fi ok, dar de la 5 fara ceva toate trezirile au fost cu maraieli.... David ziua e calm, poate un pic prea energic (pentru energia mea... care mai ramane), cu chef de cercetat totul. Dar nu inteleg de ce se trezeste totusi atat de des.Am momente in care mi-as dori sa accepte mai multa mancare, LM+cereale sau o canita de lapte din ala pt bebei seara, sa doarma mai mult.Trezirile sunt scurte, dar faptul ca nu mai este ok sa ridic bluza si el sa suga, ci de 2-3 ori (spre dimineata de obicei sunt mai dese) trebuie sa ma ridic in fund si sa il iau in brate la san ca sa readoarma ma termina.Teorie stiu multa. Dar cand trecem prin etapa asta ajung sa ma intreb daca nu cumva ii este fomica de ce trezeste atat de des. Poate spre dimineata adoarme mai bine daca il iau in brate si il tin la san tocmai pentru ca asa apuca sa pape mai mult, ca daca sta lipit de mine, culcat, adoarme dupa ce trage de cateva ori si iar i se face foame....

Sunt atat de mandra acum!

Oficial.. avem primul dintisor! :)


No hay comentarios:

Publicar un comentario