sábado, 1 de septiembre de 2012

Cum intelege un copil lumea

David se afla cu bunica in Franta de o luna. Maine e ziua ce mare, cand il revad si il strang tare in brate, zapacindu-l cu pupici si alintaturi. Cum trebuia sa rog pe cineva s ama insoteasca la aeoroport, mi s-a parut normal sa il intreb prima oara pe tatal sau. Relatia intre noi, adultii, este tolerabila, dar mai avem de lucrat la ea de dragul copilului. Incet incet am inceput sa ii vorbim lui David despre calatorie. Stie ca urmeaza sa vina la mami acasa. In convorbirile zilnice pe care avem ma intreaba daca sunt la noi acasa si daca am papat, pentru ca urmeaza sa vina si el la casa noastra. E un momento important, pe care il astept cu nearbdare. Cand a plecat ii explicasem ca va pleca la verisor cu bunica si mami urma sa ramana acasa si sa lucreze. Vordindu-i eu cu entuziam, devenise nerabdator. Si cum locuim aproape de Madrid, vedea foarte multe avioane, astfel incat isi punea des intrebarea “Unde e avionul meu? Eu cand plec?”. Am inventat o explicatie simpla, care sa il lase multumit. Profitand ca arata la stiri un accident aviatic si el devenise foarte curios intreband “Mami, ce a patit avionul mare? Cum a Cazut?”. Cateva zile i-am tot spus ca aterizare avionul a lovit roata de o piatra si asteaptau sa repare roata. De aici a inceput nebunia: toata ziua se juca numai cu avioane. Prin casa imi arata cum decoleaza avionul, cum zbroara “vruuuuum, vruuuummmm” si cum aterizeaza cu multa grija ca sa un se strice roata. In parc facea la fel si cauta mereu spatii verzi pentru aterizare, astfel incat sa fie sigur ca un exista pietre care sa reprezinte pericol pentru avión. Acum stie ca vine la mami acasa, dar avionul are aceeasi problema cu roata. Si ca mami vine impreuna cu tati ca sa il astepte. Ieri, vorbind despre jocuri si facand planuri, imi spune: “Mami, vine tati la aeroport cu tine cu masina. Mi papá arregla la rueda ahora. Y yo puedo venir a nuestra casa” (Tati al meu repara roata acum. Si eu pot veni la noi acasa). Dragul de el, de fericire si-a transformat tatal intr-un erou! Ce mult ii doresc sa traiasca multi ani cu aceeasi imagine!

jueves, 1 de marzo de 2012

Mami, no, David solo

David cere sa mearga la baie de cate ori are nevoie, insa de cateva zile il vad ca vrea sa fie independent, sa nu mai fie mami sau cineva langa el de cate ori are nevoie sa mearga la wc.
In seara asta am avut un dialog interesant, cu un David care cere sa fie liber, sa aiba mai mult control asupra lui.
David:- Mami, quiero hacer pis (Mami, vreau sa fac pisu)
M:-Corrrrreeeeeee
Plecam amandoi la baie. De obicei ii coboram eu pantalonasii, insa:
D.-No mami, quita, David solo. (Nu mami, lasa-ma, David singur).
Il urmaresc cu interes, crezand ca incearca singur, iar apoi imi cere ajutor.
Isi coboara pantalonasii, chiloteii si.. eu ma pregatesc sa il ridic pe wc, insa el reactioneaza imediat:
D.- Mami, David solo (Mami, David singur).
Zambesc si il privesc. Se urca incet, sprijinit de calorifer, de masina de spalat, dar pana la urma se aseaza. II spun:
M.- Ai grija la colita, sa fie inaintru.
D.- Si mami, está dentro. (Da mami, e inauntru - in reductor.
Isi continua activitatea relaxat, ma priveste zambind si zice:
D.- Ya mami. Ahora David solo. (Gata mami. Acum David singur).
Coboara, se chinuie cu chiloteii, dar reuseste sa ii ridice, isi ridica pantalonii si apoi fuge la chiuveta spunand mandru "Manos" ("spalam manutele").

Mor de dragul lui, puiut mic si adorat!

Lucruri simple

Se stie ca David este tot timpul cu mine. Il las sa mearga cu tatal sau de cate ori mi-l cere, atata timp cat si David este incantat. Pana acum a avut cateva momente in care ma intreba "Vii cu mine?", "Nu vreau cu tati, stau la tine acasa", dar apoi ii venea zambetul pe buze cand ii vedea masina si pleca fericit.
A urmat o perioada in care timp de o luna si jumatate tatal sau nu a venit sa il vada. A fost alegerea lui. Copilul trecea de multe ori pe langa masina sa (locuim la distanta de cateva strazi), zicea fericit "Coche tati", apoi ii explicam ca tati trebuie sa lucreze si cand poate vine sa il vada si sa mearga cu el in parc.
Au trecut zile, weekenduri, zile si zile in care trebuia sa ii spun lui David acelasi motiv pentru care tati nu vine sa mearga cu el in parc.
Nu imi era clar ce anume l-a suparat (probabil vreun detaliu din atitudinea mea) de a ales sa isi priveze copilul de momente care pentru el sunt importante, de cateva ore pe care isi dorea sa le petreaca cu tatal lui. Insa nici nu mi s-a parut normal sa il sun sa ii spun sa vina sa isi vada copilul. Si nu am de gand sa o fac, atata timp cat el, ca adult, stie ca oricand il poate vedea, atata timp cat David nu are nicio activitate programata impreuna cu mine.
Acum doua saptamani aveam nevoie sa imi semneze tatal lui cererea pentru inscrierea lui David la colegio, asa ca l-am sunat.
Ce bucurie pe chipul micutului sa auda vocea tatalui sau!
A iesit din cadita si a cerut sa ii usuc parul ca sa il vada pe tati. Am coborat amandoi, David cu un desen in manuta si a plecat apoi sa petreaca unele momente impreuna cu tatal sau... La intoarcere avea niste creioane colorate in mana si mi le arata incantat "Mami, creioane tati". Mi s-a parut un gest frumos, mai ales ca David adora sa deseneze...
La culcare citim povesti, cantam impreuna "3 iezi cucuieti", si adoarme linistit...
Dragul meu ingeres, nu a vrut nicio clipa sa se separe de creioanele de la tatal sau. A adormit cu ele in manuta, iar dimineata, cand s-a trezit, a deschis ochii si m-a intrebat unde sunt creioanele lui...
Sunt lucruri simple, dar care ii umplu copilului sufletelul de iubire si de bucurie...

E dura lupta dintre adulti cand uitam cat de putin cer copiii pentru a fi fericiti, pentru a zburda senini, plini de iubire....

jueves, 16 de febrero de 2012

Pofta mare

Trebuie sa ma laud. Nu ma pot abtine sa n u spun peste tot ca David a inceput sa pape.
¡Oleeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!
Dupa atatea incercari esuate si strategii schimbate, picaturi pentru pofta de mancare, analize pentru a verifica daca nu exista vreo cauza medicala pentru refuzul de a papa si pentru greutatea sa mica (10.800 la 2 ani si 9 luni), am inceput sa aud "Mami, tengo hambre!".
Copilul asta al meu din decembrie 2009 si pana in decembrie 2011 a luat in greutate numai 2 kg si a refuzat sa manance mai mult de cateva alimente, si alea in cantitati foarte mici. Spre disperarea mea, a bunicei, a prietenilor, a tutror celor care au stat prin preajma lui si am incercat in toate felurile sa il ispitim sa pape.
Cum s-a produs schimbarea? Hm... David stie cel mai bine. Eu doar sa rog sa o tinem tot asa.
Recunosc ca imi era groaza sa il schimb, pentru ca e inalt, insa era finut tare, i se cunoastea binisor oasele, coastele, genunchii.... Ma speriam cand incepea sa aiba nasucul infindat pentru ca doua zile in care refuza sa pape se cunoasteau foarte mult si apoi recupera foarte greu cele cateva grame pe care le pierdea in zilele de moleseala.
In prima saptamana din ianuarie am fost la un medic privat si dezbracat cantarea 10.800.
Azi dimineata nu am putut rezista. L-am trezit, l-am pupat mult si cum ii simt piciorusele molicele pentru ca incepe sa aiba un pic de carnita, l-am luat asa, alintandu-l, cu pijamele si multi pupici si i-am zis "Campion, azi urci pe cantar, sa vedem cat esti de mare". Hm.... 12.400 cu pijamalute si papucei de casa!
Puiul meu campion!

domingo, 29 de enero de 2012

Prima zi

Vineri am avut prima zi in care David nu a schimbat nicio pereche de pantaloni.
Pe 1 ianuarie am renuntat la scutecele de tot (dupa multe tentative care pareau sa mearga bine, dar renuntam la chilotei si puneam iar scutecele cand era bolnavior, 3 ore cat merge la gradi, cand il lua tatal lui). Pe 31 decembrie fusesem la urgente cu el pentru ca a avut dintr-o data un episod urat de febra, asa ca nu parea sa fie cel mai bun moment pentru a incerca inca o data sa eliminam pamperseii.
Dar cum tot omul spune "anul asta voi...." si 2012 a inceput, eram dispusa sa-i schimb si 15 pantaloni pe zi la nevoie.
Am avut zile bune, fara multe accidente, dar si zile in care aveam impresia ca intre lenjerii de pat si hainute ude masina de spalat va exploda daca nu o las deloc sa se opreasca.
La gradi a inceput sa ceara. Acasa mai mult trebuie sa il intreb eu decat sa astept sa imi spuna el.
Si dint-o data m-am trezit ca spune "Mami, corrrreeeee, fac pisu!".Iar acum suntem in etapa in care eu raspund cererilor lui si nu el intrebarilor mele.

Am reusit!

viernes, 27 de enero de 2012

33 meses

Pe 25 ianuarie David a implinit 33 de luni.... 2 ani si 9 luni de viata... 2 ani de la primul dintisor...
Ce facem acum?
Vorbim amestecat romana si spaniola (de cele mai multe ori). Cel putin cand vorbeste cu mine. Cand i se vorbeste numai in spaniola raspunde in spaniola. Inca negociem cum se duc conversatiile.
Cand coboram scarile numara in engleza. Mai sare cate un numar, dar e momentul lui preferat pentru practicat engleza. Si atunci cand impartim creioanele si jucariile pe culori.
Albastru deschis este blue, iar albastru inchis azul. Asta este clar! Am incercat sa ii arat ca sunt doua nuante de albastru (inchis si deschis / light and drak, claro y oscuro), dar nu se lasa convins. La roz e ok cu rosa si pink. Si verdele e verde si green, albul e blanco si white, dar la albastru.... e doar azul si blue. Si nu ne certam pe tema asta.
Stie ca are inca 2 anisori in in curand va implini 3. Arata pe degetele si le spune in romana, in spaniola si engleza. Totul in joaca....
Cand se trezeste dimineata se uita direct la geam si ma striga: "Mami, uite, e ziua, nu e noapte" si in timp de uam micul-dejun imi aminteste mereu "stinge lumina, e ziua, nu e noapte sa facem nani". Schimbam impreuna apa la peste si facem curat. Adica eu dau cu aspiratorul, eu cu jucarii pe covor :)Punem geama la locul ei si rucsacul cu care mergem la copii la cole, alea sunt pentru programul de dimineata...
Cand am copii la pregatire, le explica unde trebuie sa scrie fiecare si ca mami l-a invatat numerele in engleza. Se lauda cu asta cam in fiecare zi :)
De cate ori vorbim cu bunicii isi aminteste ca vrea pufuleti cu surprize. Si cand vede cate o cutie mare in casa intreaba daca e de la bunica si bunicu si ce au trimis bun pentru el.
Hm...ce mai facem?
Construim turnuri inalte, face singur puzzle-uri simple, ar picta zi lumina, la culcare citim cartea "Mami puiu" (animale si puiii lor), ii plac animalele care au pui si explica: grande mama, tito (chiquitito) David... si mereu opreste el animalutul meu si pe cel mare mi-l da mie, a inceput sa dea besitos din proprie initiativa, sa mai imparta uneori jucariile si creioanele, cand vrea ceva cere cu "Eu nu pot, eu sunt mic" si cand vrea alintat cere brate si printe pupicei spune cate un "Mami, mami, besc" (Mami, mami, te iubesc).

Mai avem 3 luni pana la mare petrecere :)